Nevoia credintei in Isus

ew      Umilința care aduce roade, hrănind sufletul cu un sens al dragostei lui Dumnezeu, va vorbi în marea zi pentru cel care a cultivat-o, atunci când oamenii vor fi recompensați după cum au fost faptele lor. Fericit va fi cel despre care se poate spune: „Duhul lui Dumnezeu nu i-a mișcat niciodată în zadar sufletul acestui om. El a mers înainte și în sus, din putere spre putere. Sinele nu a fost țesut în viața sa. Fiecare mesaj de corectare, de avertizare și sfat a fost primit de către el ca fiind o binecuvântare de la Dumnezeu. Astfel, a fost pregătită pentru el calea pentru a primi binecuvântari și mai mari, deoarece Dumnezeu nu i-a vorbit în zadar. Fiecare pas făcut în sus pe scara perfecționării l-a pregătit să urce mai departe. De la marginea scării razele strălucitoare ale slavei lui Dumnezeu străluceau asupra sa. Nu se gândea la odihnă, ci a căutat în mod constant să obțină înțelepciunea și neprihănirea lui Hristos. El caută constant să alerge spre țintă pentru premiul chemării cerești a lui Dumnezeu în Hristos Isus.”

     Oricine este mântuit trebuie să aibă această experiență. În ziua judecății, comportamentul omului care a păstrat slăbiciunea și imperfecțiunea umanității nu va fi îndreptățit.  Acela care nu are suficientă credință în Hristos, ca să creadă că El îl poate păzi ca să nu păcătuiască, nu are credința care să-i ofere intrarea în împărăția lui Dumnezeu.

Ellen G. White, Manuscrisul 161, 1897, pag. 8-9

Share this!
This entry was posted in Spiritul Profetic. Bookmark the permalink.