Inchinarea pagana si purtarea pantalonului de catre femei

Una din caracteristicile păgânismului, foarte importantă în contextul despre care vorbim, și anume controlul minții, este gândirea că divinitatea conține caracteristici bărbătești și femeiești. Apoi există și ideea că atunci când omul a fost creat, el a fost bărbat/femeie într-un singur trup, despărțirea dintre ei venind mai târziu.
Societatea în care trăim pune foare mult accent pe asemănarea dintre sexe și caută ca între femeie și bărbat să existe cât mai puține diferențe. Se consideră că această viziune androgină este o caracteristică a mișcării feministe, ceea ce este corect din punct de vedere social, însă în spatele acestei mișcări stă altceva. Vom vedea în continuare ce.

Filozofia androgină stă în spatele planului de a crea o societate fără diferență între sexe. Termenul androgin provine din limba greacă și este compus din două cuvinte: andros-bărbat și gyne-femeie. Acest cuvânt compus caracterizează o ființă care însumează atât caracteristici bărbătești cât și femeiești. Concepția din spatele mișcării feministe este că bărbații și femeile sunt la fel, cu excepția sistemului de reproducere. Motivul pentru care fetele se joacă cu păpuși și băieții cu mașini este urmare a instructajului dat de părinți și a contextului social. Dacă acest context s-ar schimba s-ar vedea că fetele și băieții sunt la fel și în felul acesta copilul se va dezvolta normal, devenind o ființă umană autentică. Rezultatul ar fi o societate în care mama și tata pot fi interschimbați, la fel și rolurile lor.

Atunci când Dumnezeu l-a creat pe Adam el a creat o ființă după chipul și asemănarea Lui, cu anumite caracteristici și cu anumite roluri, Eva a fost creată la fel, însă având alte caracteristici decât Adam și alte roluri, iar cei doi, formând un singur trup simbolizau imaginea lui Dumnezeu pe dea-n-tregul, dar nu în ideea sexualității și a caracteristicilor. Acesta a fost planul lui Dumnezeu: Adam și Eva să fie diferiți, dar împreună să reflecte chipul lui Dumnezeu. Omul trebuia să fie o reprezentare a chipului lui Dumnezeu din toate punctele de vedere. Este numai normal ca diavolul să încerce să strice și această reprezentare a chipului divin. Femeia să semene cât mai mult cu bărbatul, iar bărbatul cu femeia, iar acestă asemănare să se petreacă din toate punctele de vedere: fizic, comportamental, sentimental, etc. Unirea dintre cei doi nu mai este astfel o reprezentare fidelă a chipului lui Dumnezeu. Această filozofie este acceptată în societate fără nicio problemă, este chiar introdusă în desene animate, în pregătirea școlară, în programele politice, etc. Marea problemă este că, creștinismul, care avea în Cuvânt o avertizare din partea lui Dumnezeu, a acceptat mai mult sau mai puțin această viziune.

De ce vorbim de acest subiect în legătură cu spiritismul. Subiectul nu este legat direct de spiritism, în versiunea în care noi cunoaștem spiritismul, ca fiind comunicarea cu morții. Însă am văzut că diavolul își va diversifica metodele de lucru în apropiere de vremea sfârșitului și faptul că prin spiritism diavolul încearcă să controleze mintea oamenilor. Teoria androgină este o metodă a spiritismului modern prin care Lucifer ajunge la mintea oamenilor și o controlează, distrugând astfel bărbatul, femeia, familia, copiii și imaginea lui Dumnezeu. Adică se asigură că în felul acesta, chiar și creștinii, nu pot primi darul mântuirii, dat fiind faptul că mintea lor este deviată de la gândul lui Dumnezeu și de la planul Lui. O familie care nu lucrează în armonie, având fiecare caracteristicile și rolurile date de Dumnezeu, este o familie care nu a experimentat pocăința. Subiectul este deci foarte important pentru cei care doresc să reflecte cu adevărat slava lui Dumnezeu și chipul Lui.

În continuare ne putem referi la multe aspecte din societate care fac bărbatul să fie feminin, și determină femeia să fie masculină; putem aminti aici: parfumurile unisex, femeia soldat, bărbatul bonă, femei cu părul scurt și bărbați cu părul lung în ciuda sfaturilor lui Dumnezeu din 1 Corinteni 11. Totuși pe lângă aceste subiecte care sunt importante, mai există unul pe care Dumnezeu și-a luat timp să-l amintească în Sfintele Scripturi și în Spiritul Profetic.

În Deuteronomul 22: 5 Dumnezeu spune următoarele:

” Femeia să nu poarte îmbrăcăminte bărbătească, și bărbatul să nu se îmbrace cu haine femeiești; căci oricine face lucrurile acestea este o urâciune înaintea Domnului, Dumnezeului tău.”

Lumea teologică apreciază că această poruncă se referă la obiceiul păgân – destul de comun astăzi în unele țări – a unui schimb de sex simulat pentru scopuri imorale, bărbații purtând îmbrăcămintea femeilor, imitând manierele lor și oferind trupurile lor pentru scopuri imorale. O altă opinie este aceea că este o poruncă împotriva transsexualității. Aceste teorii însă sunt departe de a explica înțelesul versetului, deoarece refuză să înțeleagă literar ceea ce textul spune cu claritate, și anume; femeia să nu se îmbrace cu haine bărbătești, și bărbatul să nu poarte haine femeiești. Din acest Cuvânt clar, tragem concluzia că Dumnezeu dorește să existe o deosebire clară între îmbrăcămintea bărbatului și cea a femei. Versetul acesta oprește femeile de la a arăta prin îmbrăcăminte ca bărbații și invers. Femeile nu trebuie să poarte articole de îmbrăcăminte bărbătești, iar bărbații articole de îmbrăcăminte feminină. Dacă Dumnezeu ar fi avut în vedere orgiile sexuale, sau trassexualitatea ar fi spus direct lucrul acesta, dar El a avut în vedere modul de a te îmbrăca. Atât. Aici intră în discuție problema purtării pantalonului, cravatei, cămășii bărbătești, etc. de către femei. Considerând cele spuse mai sus putem considera că problema îmbrăcării hainelor celuilat sex este o chestiune de închinare la demoni, de spiritism într-un anumit sens. Și nu ar fi de mirare, de vreme ce Dumnezeu socotește persoana care se dedă la o astfel de practică ca fiind o urâciune. Acest cuvânt este folosit în Biblie pentru a descrie mai multe păcate, dar cel mai mult este folosit cu referire la închinarea la idoli. În Deuteronom, nu practica este considerată urâciune, ci persoana, ceea ce este un lucru foare grav. Cum poate Dumnezeul iubirii să numească ființele pe care le iubește urâciuni?

Un studiu atent al îmbrăcăminții popoarelor vechi arată că unele dintre aceste popoare făceau distincție între hainele bărbătești și cele femeiești și nu își permiteau schimbul. Lucrurile au început apoi să se schimbe. Cea mai veche informație disponibilă mie legată de îmbrăcămintea inversată provine din anticul Babilon, un imperiu care a ”urcat” păgânismul la rang de știință.

Diodor din Sicilia, în cartea Biblioteca Istorică spune:

”… Cum asediul se prelungea, soțul Semiramidei, care și el lupta în rândurile armatei regelui, trimise după nevastă, căci îl prinsese dorul s-o vadă. Prin înțelepciune, vitejie și atâtea alte însușiri care pe om îl înalță mai presus de semenii săi, Semiramida s-a folosit de acest prilej ca să-și dovedească destoinicia. Mai întâi, fiindcă drumul avea să ție mai multe zile, s-a îmbrăcat în așa fel ca să nu se poată ști dacă acel ce purta veșmântul era bărbat sau femeie… El era atât de frumos încât mezii, mai târziu, când au ajuns stăpânii Asiei, au adoptat portul Semiramidei, iar mai târziu și perșii.” – Biblioteca Istorică, Editura Sport-Turism, București, 1981.

Dacă înainte de Semiramida, nicio altă femeie nu a purtat haine care să dea o înfățișare diferită de cea feminină, este limpede că acest fenomen este legat de sistemul religios al Babilonului, ceea ce ar fi un argument solid împotriva acestei practici.

Cine stabilește însă care este îmbrăcămintea bărbătească și cea femimină? Poporul lui Dumnezeu pe baza Cuvântului Sfânt. Bine, dar dacă poporul hotărăște că pantalonul bărbătesc este pentru bărbați, iar pantalonul feminin pentru femei unde este greșeala? Dacă croiala pantalonului diferă și dacă nasturii sunt puși invers, înseamnă că e o diferență între pantalonul bărbătesc și cel purtat de femei, nu? Greșeala stă în faptul că pantalonul a fost creat la început ca un accesoriu de îmbrăcăminte bărbătesc. Dacă eu decid mai apoi că putem face un pantalon femeiesc și cred că nu cad sub incidența versetului din Deuteronom, mă înșel, pentru că deja se stabilise că acel accesoriu este bărbătesc. Și în plus, motivul pentru care eu doresc introducerea pantalonului în garderoba femei este din cauza faptului că nu mai gândesc duhovnicește, ci sunt influențat de filozofia androgină, sau de alte sofisme ca: este mai comod, e mai cald, de ce trebuie să mă chinui, etc.

Subiectul e prea vast pentru a putea fi tratat într-un articol. Însă Dumnezeu, în marea Lui grijă pe care ne-o poartă, probabil știind că vom fi confrunați de această filozofie androgină, și știind că nu vom putea să înțelegem cu ușurință problema, ne-a oferit prin Spiritul Profetic următoarele sfaturi:

” Mi-a fost arătat că rânduiala lui Dumnezeu a fost dată peste cap şi că îndemnurile Sale speciale nu au fost luate în seamă de către aceia care adoptă costumul american. Am fost îndreptată spre Deuteronom 22,5: ‘Femeia să nu poarte îmbrăcăminte bărbătească şi bărbatul să nu se îmbrace cu haine femeieşti; căci oricine face lucrurile acestea este o urâciune înaintea Domnului, Dumnezeului tău.’ Dumnezeu nu doreşte ca poporul Său să adopte o aşa-zisă reformă în îmbrăcăminte. Este o îmbrăcăminte indecentă, cu totul nepotrivită pentru urmaşii modeşti şi umili ai lui Hristos. Există o tendinţă mereu crescândă ca femeile să se îmbrace şi să arate cât mai asemenea celuilalt sex şi să-şi modeleze îmbrăcămintea după cea a bărbaţilor, însă Dumnezeu numeşte acest lucru o urâciune. ‘Vreau de asemenea ca femeile să se roage îmbrăcate în chip cuviincios, cu ruşine şi sfială.’ (1 Timotei 2,9) Acelea care simt chemarea de a se ataşa mişcării pentru drepturile femeilor şi aşa-zisei reforme în îmbrăcăminte pot tot aşa de bine să se despartă de orice legătură pe care o au cu întreita solie îngerească. Spiritul care o însoţeşte pe una nu poate fi în armonie cu cealaltă. Scripturile sunt clare în privinţa relaţiilor şi drepturilor bărbaţilor şi femeilor. Spiritiştii sunt cei care au adoptat, într-o anumită măsură, acest mod unic de îmbrăcăminte. Adventiştii de ziua a şaptea care cred în restaurarea darurilor sunt adesea luaţi drept spiritişti. Dacă vor adopta acest sistem, influenţa lor va fi moartă. Oamenii îi vor situa la acelaşi nivel cu spiritiştii şi vor refuza să îi asculte. Împreună cu aşa-zisa reformă în îmbrăcăminte, merge un spirit de uşurătate şi încăpăţânare ce ţine tocmai de îmbrăcăminte… Dacă vor adopta costumul american, surorile îşi vor distruge atât propria lor influenţă, cât şi pe cea a soţilor lor. Ele vor ajunge de batjocură şi de ocară… Cele de mai sus mi-au fost date ca o mustrare pentru acelea care sunt înclinate să adopte un stil de îmbrăcăminte asemănător celui purtat de bărbaţi… Mai e totuşi un alt stil de îmbrăcăminte, purtat de o clasă a aşa-ziselor reformatoare ale îmbrăcămintei. Acestea imită cât de mult se poate sexul opus. Ele poartă şapcă, pantaloni, vestă, haină şi cizme, ultimul articol fiind partea cea mai delicată a costumului. Cele care susţin acest stil de îmbrăcăminte duc aşa-numita reformă în îmbrăcăminte într-o extremă căreia i se pot obiecta foarte multe lucruri. Urmarea va fi confuzia. Poate că, în general, în modul în care gândesc în privinţa sănătăţii, s-ar putea să aibă dreptate adoptând acest costum, însă ar fi mai de folos şi ar face mult mai bine să nu ducă problema îmbrăcămintei în asemenea extreme. Prin acest stil de îmbrăcăminte, rânduiala lăsată de Dumnezeu a fost dată peste cap şi nu s-a ţinut seama de sfaturile Sale speciale. Deuteronom 22,5: ‘Femeia să nu poarte îmbrăcăminte bărbătească şi bărbatul să nu se îmbrace cu haine femeieşti; căci oricine face lucrul acesta este o urâciune înaintea Domnului, Dumnezeului tău.’ Dumnezeu nu doreşte ca poporul Său să adopte acest stil de îmbrăcăminte. Nu este o îmbrăcăminte decentă şi nu se potriveşte deloc pentru femeile modeste şi umile, care susţin că sunt urmaşe ale lui Hristos. Interdicţiile pe care le face Dumnezeu sunt tratate cu uşurinţă de cei care îndepărtează deosebirea în îmbrăcăminte dintre bărbaţi şi femei. Poziţia extremă a unor reformatori ai îmbrăcămintei le ştirbeşte influenţa.” - 1T, 457, 459

Dumnezeu a rânduit să existe o distincţie clară între felul de a se îmbrăca al bărbaţilor şi al femeilor şi a socotit această problemă suficient de importantă pentru a da îndrumări explicite în această privinţă, pentru că acelaşi fel de îmbrăcăminte purtată de ambele sexe va crea confuzia şi va cauza creşterea nelegiuirilor.”

Subiectul acesta este de un mare interes pentru Dumnezeu de vreme de i l-a descoperit în viziune profetului Său. Explicația pe care o dă Ellen White este clară: astăzi femeia se îmbracă cu haine bărbătești ca urmare a mișcării de a distruge diferența între sexe, iar lucrul acesta este o urâciune pentru Dumnezeu.

Asfel purtarea hainelor bărbătești de către femei, și invers, nu este o chestiune de cultură, necesitate sau plăcere, ci de ascultare sau neascultare de Dumnezeu. În spatele acestui fenomen stă planul lui Lucifer de a distruge ceea ce Dumnezeu a creat, ființa umană bărbatul și femeia, nu androginul. Noi nu trebuie să fim părtași la acest plan.

Share this!
This entry was posted in Diverse. Bookmark the permalink.