Exercitarea voinței

Ceea ce este scris mai jos este luat din Mărturii, volumul 5 pentru cei care doresc să înțeleagă adevărata putere a voinței așa cum este ea prezentată de Dumnezeu și nu de teorii ca atitudinea mentală pozitivă, gândirea pozitivă, programarea neuro-lingvistică, sau alte chestiuni psihologice prezente din ce în ce mai des în predicile, cărțile și emisiunile creștine

„Adevărata religie are de-a face cu voinţa. Voinţa este puterea ce guvernează natura omului, aducând toate celelalte facultăţi sub stăpânirea ei. Voinţa nu este gustul sau înclinaţia, ci este puterea de decizie care lucrează în fiii oamenilor, spre ascultarea sau neascultarea de Dumnezeu.

Eşti un tânăr inteligent; doreşti să-ţi trăieşti viaţa în aşa fel, încât să te pregăteşti pentru cer. Adesea eşti descurajat, găsindu-te la un moment dat slab din punct de vedere moral, sclav al îndoielilor şi stăpânit de practici şi obiceiuri ale vechii tale vieţi de păcat. Găseşti că natura ta emoţională este necredincioasă faţă de tine, faţă de cele mai bune hotărâri ale tale. Nimic nu pare adevărat. Propria ta instabilitate te duce să te îndoieşti de sinceritatea acelora care doresc să-ţi facă bine. Cu cât te lupţi mai mult cu îndoiala, cu atât mai mult totul pare ireal, până când se pare că nu este nicăieri un teren solid, sigur pentru tine. Făgăduinţele tale par asemenea unor funii de nisip şi priveşti în aceeaşi lumină ireală cuvintele şi lucrările acelora în care ar trebui să te încrezi.

Vei fi totdeauna într-o continuă primejdie, până când vei înţelege adevărata putere, adevărata forţă a voinţei. Poţi crede şi poţi făgădui orice, toate lucrurile, dar făgăduinţele tale sau credinţa ta nu au nici o valoare, până când nu-ţi vei pune voinţa de partea adevărului şi a acţiunii. Dacă lupţi lupta credinţei cu toată puterea, vei birui. Nu te poţi încrede în sentimentele, în impresiile şi emoţiile tale, pentru că ele nu sunt vrednice de încredere, în mod deosebit datorită ideilor tale pervertite; iar cunoaşterea făgăduinţelor tale călcate şi legămintelor tale nerespectate îţi slăbeşte încrederea în tine însuţi, cum şi credinţa altora în tine.

Dar nu trebuie să ajungi la disperare. Trebuie să fii hotărât să crezi, deşi nimic nu ţi se pare real şi adevărat. Nu este nevoie să-ţi spun eu că tu singur te-ai adus în această situaţie de neinvidiat. Trebuie să-ţi recâştigi încrederea în Dumnezeu şi în fraţii tăi. Depinde de tine să-ţi supui propria voinţă, voinţei lui Isus Hristos; şi făcând lucrul acesta, Dumnezeu te va lua imediat în stăpânire şi va lucra în tine şi voinţa, şi înfăptuirea, după buna Lui plăcere. Întreaga ta natură va fi adusă atunci sub controlul Duhului lui Hristos şi chiar gândurile tale vor fi supuse Lui. Tu nu-ţi poţi controla, nu-ţi poţi stăpâni impulsurile şi emoţiile aşa cum ai dori; dar îţi poţi controla voinţa şi poţi să faci o schimbare totală în viaţa ta. Supunându-ţi voinţa lui Hristos, atunci viaţa ta va fi ascunsă cu Hristos în Dumnezeu şi aliată cu puterea care este mai presus de toate domniile şi puterile. Atunci vei avea tărie de la Dumnezeu, care te va ţine strâns în tăria Lui; şi o lumină nouă, chiar lumina unei credinţe vii, va străluci asupra ta. Dar voinţa ta trebuie că conlucreze cu voinţa lui Dumnezeu, şi nu cu voinţa acelor prieteni prin care Satana lucrează mereu pentru a te prinde în cursă şi a te nimici.

N-ar trebui oare să te aşezi, fără întârziere,într-o dreaptă legătură cu Hristos? Nu vei spune: „Îmi voi supune voinţa lui Isus şi voi face lucrul acesta chiar acum”, şi din acest moment să fii cu totul de partea Domnului? Nu mai da atenţie obiceiurilor, dorinţelor, apetitului şi pasiunilor. Nu-i da nici o şansă lui Satana, ci spune-i: „Eşti un ipocrit ticălos!” Închide uşa, astfel încât Satana să nu te mai acuze şi să te descurajeze. Spune: „Eu voi crede; cred că Dumnezeu este ajutorul meu”, şi vei constata că eşti biruitor în Dumnezeu. Păstrând cu tărie voinţa de partea Domnului, fiecare emoţie va fi adusă roabă ascultării de voinţa Domnului Isus. Vei constata atunci că picioarele tale stau pe stânca cea tare. Aceasta va cere adesea fiecare părticică a puterii voinţei pe care o ai; dar Dumnezeu este Acela care lucrează pentru tine şi vei ieşi din acest proces modelator un vas de cinste.

Vorbeşte cu şi despre credinţă. Stai şi rămâi de partea lui Dumnezeu. Nu-ţi pune piciorul pe terenul vrăjmaşului şi atunci Domnul va fi ajutorul tău. El va face pentru tine ceea ce tu singur nu poţi face. Rezultatul va fi acela că vei deveni asemenea „unui cedru din Liban”. Viaţa ta va fi o viaţă nobilă şi faptele tale vor fi săvârşite în Dumnezeu. Va fi atunci în tine o putere, un zel şi o simplitate care te vor face un instrument lustruit în mâinile lui Dumnezeu.

Ai nevoie să bei zilnic din fântâna adevărului, ca să înţelegi secretul plăcerii şi bucuriei în Domnul. Dar nu trebuie să uiţi că voinţa ta este izvorul tuturor acţiunilor tale. Această voinţă, care formează un important factor în caracterul omului, a fost, la căderea în păcat,supusă controlului şi stăpânirii lui Satana; şi de atunci, el lucrează totdeauna în om şi voinţa, şi înfăptuirea,după cum are plăcerea, dar spre ruina şi mizeria totală a omului. Dar sacrificiul infinit al lui Dumnezeu, prin faptul că L-a dat pe Domnul Isus, Fiul Său cel iubit, spre a deveni o jertfă pentru păcat, Îl face în stare să spună, fără să calce vreun principiu al guvernării Sale: „Supune-te Mie; dă-Mi Mie voinţa ta; ia-o de sub controlul lui Satana şi atunci am să o iau Eu în stăpânire. Apoi voi putea lucra în tine şi voinţa, şi înfăptuirea, după buna Mea plăcere.” Când El îţi dă gândul, voinţa ta devine asemenea voinţei Sale şi caracterul tău este transformat spre a fi asemenea caracterului Domnului Hristos. Este scopul tău să faci voia lui Dumnezeu? Doreşti să asculţi de Sfânta Scriptură? „Dacă voieşte cineva să vină după Mine, să se lepede de sine, să-şi ia crucea şi să Mă urmeze.”

Nu există altceva mai de preţ decât să-L urmezi pe Domnul Hristos, atunci când refuzi să-ţi satisfaci înclinaţiile şi te hotărăşti să asculţi de Dumnezeu. Nici simţămintele şi nici emoţiile tale nu fac din tine un copil al lui Dumnezeu, ci împlinirea voinţei lui Dumnezeu. O viaţă în care să fii de folos îţi stă înainte, dacă voinţa ta va deveni voinţa lui Dumnezeu. Apoi poţi sta în plinătatea bărbăţiei, a maturităţii date de Dumnezeu, ca un exemplu de fapte bune. Atunci vei ajuta la menţinerea regulilor de disciplină, în loc să ajuţi la dărâmarea lor. Atunci vei ajuta la păstrarea ordinii, în loc să dispreţuieşti şi să îndemni la dezordine, chiar prin felul tău de viaţă. Îţi spun, în temere de Dumnezeu: Ştiu ce vei putea fi dacă îţi aşezi voinţa de partea lui Dumnezeu. „Noi suntem împreună lucrători cu Dumnezeu.” Poţi să-ţi aduci la îndeplinire lucrările tale pentru prezent şi veşnicie în aşa fel, încât să reziste probei judecăţii. Vrei să încerci? Nu vrei să faci acum o schimbare categorică, sinceră? Tu eşti obiectul iubirii şi mijlocirii Domnului Hristos. Nu vrei să te supui acum lui Dumnezeu şi să-i ajuţi pe cei care sunt aşezaţi ca santinele, să păzească interesele lucrării Sale, în loc să le aduci durere şi descurajare?” – Mărturii, Vol. 5, p. 513-515.

Share this!
This entry was posted in Diverse. Bookmark the permalink.