Biserica emergentă

Întotdeauna când Dumnezeu a avut un plan cu biserica Lui, Satana a încercat să ofere oamenilor o contrafacere a lucrării lui Dumnezeu. Cunoaştem cu toţii că zilele sfârşitului vor fi marcate de o trezire a poporului lui Dumnezeu şi o vizibilă spiritualitate şi întoarcere la Cuvânt a acelora care şi-au pus viaţa în slujba Prinţului Emanuel. Este de aşteptat ca Satana să încerce şi el o “reînviorare spirituală” în rândul “credincioşilor”, reînviorare care pare foarte reală şi sinceră. Dar de fapt, ca de fiecare dată când diavolul a condus mintea “creştinilor”, aceştia au adoptat o formă de închinare foarte strâns legată de închinarea păgână. Putem astfel aminti primele secole creştine, când prezenţa Duhului Sfânt a fost înlocuită cu ascetism şi monahism, când rugăciunea adevărată a fost înlocuită cu mantre şi meditaţie, când simbolurile păgâne au luat locul adevăratei închinări, sau când jertfele umane au fost înlocuite cu messa. Referitor la acest subiect, istoricul Will Durant spune:

“Biserica nu s-a mulţumit doar să preia obiceiurile şi formele religioase existente deja la Roma înainte de creştinism, precum etola şi alte veşminte ale preoţilor păgâni, folosirea tămâiei şi a apei sfinţite pentru purificări, lumânările şi candela aprinsă mereu în faţa altarului…” – Civilizaţii istorisite, vol 9, pag. 227, Ed. Prietenii Cărţii, 2003

Este deci de aşteptat ca în zilele din urmă Satana să încerce o contrafacere a adevăratei reînviorări spirituale caracterizată de practici mistice şi de o repetare în protestantism şi adventism a lucrurilor deja cunoscute. Desigur ascunse sub o mască de bune intenţii.

O astfel de încercare de trezire a creştinismului este ceea ce cunoaştem sub numele de biserica emergentă. Biserica emergentă este o mişcare apărută la sfârşitul secolului al XX – lea şi a cuprins foarte multe biserici creştine, inclusiv lideri sau simpli membrii ai Bisericii Adventiste de Ziua a Şaptea, cunoscând o deosebită extinedere într-un timp relativ scurt. Adepţi ai acestei mişcări se găsesc în Europa, America de Nord, Australia, dar şi în alte părţi ale globului. Fără a şti ce forţe omeneşti se află în spatele mişcării şi ce gândesc cu adevărat cei care au promovat pentru prima dată această orientare, putem observa că cei care aceptă mişcarea sunt creştini care caută o apropiere de Dumnezeu pentru ei înşişi şi pentru cei din cultura postmodernă. Cu alte cuvinte mişcarea este apreciată de cei care doresc o reînviorare spirituală, pentru că de fapt asta este ceea ce biserica emergentă spune că oferă.

În Tragedia Veacurilor, profetul lui Dumnezeu averiza asupra acestei probleme spunând:

“Înainte de venirea ultimelor judecăţi asupra pământului, în poporul Domnului va avea loc o redeşteptare a evlaviei de la început, atât de mare cum nu s-a mai văzut din timpul apostolilor… Vrăjmaşul sufletelor doreşte să împiedicea această lucrare şi, înainte de a veni timpul unei asemenea mişcări, se va strădui să o împiedice prin introducerea unei contrafaceri. În acele biserici pe care le va putea influenţa prin puterea sa amăgitoare, Satana va face să pară că asupra lor au fost revărsate binecuvântările speciale ale lui Dumnezeu şi se va manifesta o lucrare despre care se va crede că este de un mare interes religios.” – GC, 464

Biserica emergentă este caracterizată de practici adânc înrădăcinate în misticism şi în filozofie ocultă. Desigur, învăţăturile sunt bine ascunse sub o mască de creştinism, însă la o cercetare atentă se pot observa foarte multe probleme. Deşi este greu să caracterizezi în câteva cuvinte mecanismul întregii mişcări, se pot evidenţia câteva aspecte ale bisericii emergente, astfel:

1. Toate religiile sunt bune – o învăţătură a bisericii emergente este aceea că toate religiile sunt bune şi că toate pot duce în ceruri. Lucrul acesta face ca mişcarea să fie uşor acceptată de aproape fiecare biserică în parte. În ceea ce priveşte Biserica Adventistă se poate spune cu certitudine că liderii Conferinţei Ohio sunt prinşi în această filozofie, de vreme ce folosesc în planurile lor vorbitori emergenţi ca Doug Pagitt şi creştini New Age ca Leonard Sweet. Despre aceasta se poate citi pe site-ul oficial al unui proiect al Conferinţei Ohio – Partenets in Innovation. De asemenea se poate vedea prezenţa la aceste proiecte a pastorului adventist Samir Selmanovic, care pe site-ul personal şi în comunitatea virtuală pe care a creat-o sprijină ideile emergente de colaborare inter-religioasă.

2. Noi stiluri de închinare - închinarea este făcută în slujba comunităţii şi accentul cade pe faptul că participanţii la închinare se simt bine. Se foloseşte muzică relaxantă sau CCM, lumânările, predicarea cu spectacol. Participantiul simte plăcere în ceea ce face şi crede că astfel îi aduce un serviciu lui Dumnezeu.

3. Lepădarea sfinţeniei – nu se mai pune accent pe sfinţirea biblică şi o viaţă adevărată fără păcat, ci totul este de natură spirituală. Viaţa religioasă seamănă mai degrabă cu o viaţa a unui mistic creştin sau păgân.

4. Orice lucru se poate considera sacru – în ceea ce priveşte acest aspect iată ce se spune într-o carte care se doreşte a oferi resurse pentru şi de la biserica emergentă:

“În loc de a profana biserica, muzica seculară devine sfântă şi de aceea restul vieţilo lor devine sfânt de asemenea. Pentru închinătorii alternativi… muzica este creştină atunci când îl glorifică pe Dumnezeu prin ea, dar nu datorită versurilor sau faptului că un creştin le-a scris sau cântat. Toate lucrurile pot fi făcute sfinte atunci când sunt oferite lui Dumnezeu, fie că sunt seculare sau nu” – Alternative Worship: Resources from and for the Emerging Church de Jonny Baker şi Doug Gay

Aceste cuvinte realizează în esenţă o legătură între Dumnezeu şi cultura şi filozofia seculară, prezentând acestă legătură ca fiind realizabilă fără nicio problemă. Acest fapt aminteşte de modul în care părinţii bisericeşti s-au apropiat de filozofia grecească începând să-l amestece pe Dumnezeu cu filozofia diavolului.

5. Biblia este amestecată cu alte elemente – norma de călăuzire în închinare, rugăciune şi etică creştină nu este numai Biblia, ci orice element considerat bun din cultura seculară, filozofie, tradiţie, cultură, etc. Astfel autorii emergenţi fac de multe ori trimitere la practicile de rugăciune mistice, la scrierile părinţilor bisericeşti sau la tradiţia creştină. Emergenţii, în dorinţa de a progresa şi de a creşte spiritual, îşi doresc redefinirea închinării, comportamentului şi a stilului de viaţă creştin. Ei propun reconsiderarea formelor de închinare şi a stilului de viaţă moştenite de la părinţii protestanţi şi promovează redescoperirea tradiţiilor de închinare creştină, adică a elementelor mistice care au produs moartea bisericii primare. Printre acestea putem aminti: labirintul rugăciunii, lectio divina, disciplinele spirituale sau exerciţiile spirituale ca meditaţia, solitudinea, tăcerea, rugăciunea contemplativă, etc.

6. Doctrina nu este importantă - un alt element de identificare al filozofiei emergente este acela că nu se pun bazele religioase pe autoritate Scripturistică şi nu se dă importanţă doctrinei biblice. Doctrina este dată la o parte şi înlocuită cu dreptate socială, toleranţă, iubire, etc. Lucruri bune, dar insuficiente.

Printre teologii adventişi care nu văd cu ochii buni mişcarea emergentă se numără: Herbert Edgar Doulass, Samuel Korante Pipim, Jay Gallimore, Ted Willson şi alţii. Mişcarea emergentă este deseori numită sau identificată cu formarea spirituală, o filozofie care propune creştinilor dezvoltarea unei bune relaţii cu Hristos prin practicarea disciplinelor spirituale. Problema cu aceste acţiuni de înviorare spirituală este că îşi au originea în misticism. Pe data de 3 iulie 2010, în predica susţinută în faţa delegaţiilor şi participanţilor la sesiunea Conferinţei Generale, Ted Wilson a spus:

“Nu vă îndreptaţi spre mişcări sau megabiserici din afara Bisericii Adventiste de Ziua a Şaptea, care vă promit succes spiritual bazat pe o teologie greşită. Depărtaţi-vă de disciplinele spirituale nebiblice sau metode de formare spirituală înrădăcinate în misticism, aşa cum sunt rugăciunea contemplativă, rugăciunea centrată şi mişcarea bisericii emergente, prin care sunt promovate. “

Share this!
This entry was posted in Diverse. Bookmark the permalink.